Moartea unei cetatui

O poveste pentru localnicii din Pistestii din Deal care au plecat din sat de multa vreme sau si-au petrecut candva vacantele aici.

Cand l-am intalnit prima data, era deja un copac falnic si viguros. Strajuia la marginea unei poteci in panta, ce pornea de sus din strada principala a satului si sfarsea in prapastia Zlastiului. Satenii sapasera la radacina lui dupa pamant galben pentru lipit sobe si acum era un fel de grota. Copiii satului se opreau acolo cand plecau pe deal cu oile la pascut. "Grota" era suficient de mare pentru a adaposti trei copii care se inghesuiau acolo ori de cate ori pornea cate o ploaie zdravana de vara. Exact ce nu aveau voie sa faca :) .

Copacul era pe rand adapost, ascunzatoare, cazemata, cartier general, sau toate la un loc. Jucam "Imparat si cersetor", "Pitulusu'", "Septica" sau pur si simplu stateam inauntru si povesteam sau inventam povesti. Uitam de oi si, cand ne aduceam aminte, ne imbiam unii pe altii sa ne ducem sa le adunam mai aproape de locul de joaca. Intotdeauna cei mai mari isi incercau autoritatea intai prin porunci, amenintari si apoi rugaminti si promisiuni. Ghinionistul pleca dupa ele bombanind.

A trecut timpul si, in fiecare vacanta de vara pe care o puteam petrece in sat, trageam o fuga si la cetatuie, sa vad cu ochii mintii vremurile de altadata. Vizitele s-au rarit si apoi am uitat de cetatuie. Anul acesta, in luna Mai am vizitat locul din nou. Murise demult. Doar radacinile si un pic de trunchi mai aminteau de cetatuia de altadata. O grota mica si chircita, asa o vedeam acum. Tavanul se prabusise si radacinile de acum uscate, erau mancate de putregai. Mi-am scuturat valul de tristete si i-am spus Lorenei, care ma insotea, despre clipele frumoase petrecute acolo. S-a strecurat curioasa inauntru, incercand sa simta ceva din farmecul de atunci.

- "Mai spune-mi" - mi-a zis, "povesteste-mi cum va mai jucati pe aici."
- "Haide, iti spun in timp ce mergem si la alte locuri de joaca" i-am zis, ajutand-o sa iasa de acolo.

Inainte sa ne departam, i-am facut o poza, ca un omagiu adus prea tarziu. Multumim cetatuie, vei avea pentru totdeauna un coltisor in inima noastra!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

7 simulari de film pentru camerele Fujifilm cu senzor X-TRANS V

5 seturi de retete pentru Ricoh III/IIIx

7 simulari de film pentru camerele Fujifilm cu senzor X-TRANS IV